Sakura mochi

Unul dintre dulciurile japoneze preferate ;) Chiar daca in Tokyo florile de cires s-au scuturat, mai sunt inca zone unde ciresii sunt inca in floare sau unde inca n-au inflorit... pentru mine insa "sakura mochi" nu este doar un desert de primavara ;)

300g dōmyōji-ko (*)

450ml apa

4 linguri zahar (am pus miere) ("mochi" nu ies prea dulci, deci pentru varianta japoneza - prea dulce pentru mine - se dubleaza sau chiar tripleaza cantitatea de zahar)

putin colorant alimentar rosu

600g anko (si aici am inlocuit zaharul cu miere, cam 4 linguri la 300g boabe uscate)

~~~~~

(*) dōmyōji-ko este obtinut din orezul "lipicios" (jp. mochi-gome / en. glutinous rice) care a fost fiert, uscat si apoi tocat; in loc de dōmyōji-ko se poate folosi mochi-gome - acesta insa trebuiefiert (1 parte orez : 1 parte apa; se lasa 30 de minute la inmuiat dupa care se fierbe la fel ca orezul simplu )

Frunzele de sakura se pun in apa rece, la desarat, pentru vreo 10 min. Se scot pe servete de hartie sa se absoarba apa.

Anko se imparte in 30. Fiecare parte se face bila.

Orezul se pune intr-un castron termorezistent.

Se infierbanta apa; se adauga zaharul (mierea) si se amesteca pana se dizolva. Se adauga si colorantul (la mine are o tenta putin portocalie fiindca am folosit miere in loc de zahar). Totul se toarna peste orez;

se amesteca,

se acopera cu o folie si se lasa asa aprox. jumatate de ora - pana apa este absorbita complet de orez.

Se amesteca usor,

se acopera castronul din nou cu folie si se se pune la microunde pentru 7 min. la 600W sau 8 min. la 500W. Se scoate din cuptor si se mai lasa asa acoperit inca vreo 10 min. apoi se amesteca usor.

Se ia o cam o lingura de orez

si se face disc (cu mainile umede).

In mijlocul lui se pune o bila de anko;

aceasta se "imbraca" in orez aducand marginile, treptat, deasupra bilei.

I se da putin forma ovala dupa care se pune intr-o frunza de sakura.

 

video: http://s212.photobucket.com/user/sagycris/media/sakura-mochi2_zps302d0e12.mp4.html

　

Sakura anpan

"Anpan" este un soi de chifla dulce umpluta cu pasta dulce de fasole. Cea mai populara este cea umpluta cu pasta de azuki, insa astazi o sa va indulcesc cu una umpluta cu o pasta mult mai aromata ;)

umplutura

500g sakura-an

pt. decor (optional): 10 flori de cires "marinate" in sare

aluat (pt. 10 bucati)

400g faina pt. paine

320g sakura amazake - caldut

2 lingurite rase sare

7~8g drojdie uscata

Drojdia se dizolva in 1/2 cana amazake. Se lasa 10 min. la loc cald.

Faina se cerne impreuna cu sarea intr-un castron. Se adauga amestecul de drojdia, restul de amazake si se amesteca pana ce totul se aduna intr-un aluat; se framanta pana devine usor elastic, ca cel pentru paine. Se acopera si se lasa la dospit aprox. o ora. Dupa ce a crescut, se framanta usor si se imparte in 10 bucati.

Se ia cate o bucata de aluat si se turteste usor intre palme. In mijloc se pune  aprox. 1 lingura plina de sakura-an si se aduc marginile aluatului peste umplutura lipindu-le putin cate putin (rotind aluatul in palma) pana se inchide foaia de aluat (procedeul este asemanator cu cel de la Turtitele cu dovleac).

Se pot lasa asa la crescut pentru a doua oara. Eu am vrut sa le dau forma florii de cires (aproximativ :D) asa ca am continuat cu "modelatul" ;)

Se preseaza usor intre palme. Se fac 5 taieturi, fiecare fiind cam 2/3 din raza; intre 2 taieturi, centrat, se mai face o taietura mai mica. Cam asa ar fi taieturile:

Florile de cires se spala de sare si se sterg bine, dar cu grija, de apa.

In centrul fiecarei chifle se pune cate o floare: cu ajutorul unei scobitori se impinge codita florii in aluat.

Chiflete se acopera cu o folie unsa cu ulei si se lasa la crescut 30~40 min. apoi se coc in cuptorul preincalzit la foc potrivit.

 

Turtite de hrisca cu dovleac

aluat

140g faina de hrisca

60g faina (de grau)

100~120ml apa

umplutura

250~260g dovleac copt sau fiert la aburi

1 lingura pasta miso

1 lingura zahar brun

2 linguri de nuca macinata

Fainile se cern impreuna intr-un castron. Se toarna apa treptat - atat cat este necesar pentru a forma un aluat. Acesta se imparte in 8 bucati.

Dovleacul se zdrobeste cu furculita, se adauga pasta miso, zaharul si nuca si se amesteca bine. Se imparte si aceasta compozitie in 8.

Se infierbanta o tigaie de teflon pe foc potrivit.

Se ung mainile cu putin ulei. Se ia cate o bucata de aluat si se turteste usor intre palme. In mijloc se pune umplutura

si se aduc marginile aluatului peste umplutura lipindu-le putin cate putin (rotind turtita in palma) pana se inchide foaia de alut.

Turtita astfel rezultata se preseaza usor intre palme. La fel se procedeaza si cu restul de aluat si de umplutura. Turtitele se aseaza cu partea unde s-a inchis aluatul in jos in tigaia fierbinte (se poate pune si putin ulei in tigaie) si se acopera cu capacul. Se lasa asa pana se rumenesc bine. Se intorc apoi pe partea cealalta, se acopera din nou cu capacul si se lasa sa se rumeneasca si pe aceasta parte.

Cand turtitele sunt gata, se trec pe farfurie si se servesc :)... cu o cana de ceai verde ;)

Warabimochi

Warabimochi sunt niste cubulete dulci cu o textura ... ceva intre gelatina si jeleu. Sunt foarte populare in Japonia; se gasesc in mai multe variante: pudrate cu susan, matcha (pudra de ceai verde) sau kinako (pudra din soia coapta).

Pentru aceste cubulete avem nevoie de warabiko, un soi de amidon obtinut din radacina unei plante numita warabi ("pteridium aquilinum") - o imagine cu ea AICI.

200g warabiko

900ml apa

100g zahar

kinako

Amidonul (warabiko) se amesteca cu zaharul si putina apa pana se dizolva bine.

Se adauga si restul de apa, treptat, amestecand. Se pune pe foc mic si se amesteca continuu... dupa ceva timp incepe sa se lege ... intai apar cateva "bilute" trasparente...

... de aici incepe "munca": trebuie amestecat continuu si repede... compozitia incepe sa se ingroase din ce in ce mai mult si este destul de greu de amestecat, dar nu trebuie sa ne oprim...

Se amesteca pana ce compozitia devine transparenta... doar atunci este gata.

Intr-o tavita sau o cutie de plastic se pune kinako si peste se toarna compozitia de amidon fierbinte

si se niveleaza... se intinde putin cam greu fiind lipicioasa si aluneca si pe kinako :D

Se presara si deasupra kinako si se lasa sa se raceasta complet, dupa care se taie cu un cutit ud. Se dau si marginile taiate prin kinako.

Varianta mai simpla este sa se toarne compozitia fierbinte direct intr-o cutie de plastic sau o tavita de inox putin udata si dupa ce s-a racit complet se taie. Bucatile astfel rezultate se dau apoi prin kinako. Eu insa prefer prima varianta fiindca mi se pare ca pudra de kinako se prinde mai bine de compozitia de amidon.

Kuri Manjuu

Kuri Manjuu = "kuri" inseamna castane, iar "manjuu" este un soi de prajiturica japoneza avand la exterior o "foaie" subtire de aluat si o umplutura din pasta de azuki sau alt soi de fasole. Sunt foarte multe variante de "manjuu": rotunde, ovale sau in diferite forme (de exemplu, toamna cele mai populare sunt cele intr-o forma asemenatoare frunzei de artar); pot fi coapte, fierte la aburi sau prajite; cu diferite umpluturi; avand aluatul facut doar din faina de grau sau in amestec cu faina de orez sau de hrisca...

aluat
1 ou
65g zahar
2 lingurite miere
140g faina
1 lingurita bicarbonat

umplutura
100g castane coapte (sau fierte in sirop)
200g pasta de azuki

pentru uns deasupra eu am folosit 1 lingura lapte + 1 lingura mirin, dar se poate unge si cu galbenus + lapte

Intr-un castron se freaca bine oul cu zaharul si mierea. Se adauga faina cernuta impreuna cu bicarbonatul

si se amesteca pana ce totul se aduna intr-un aluat.

Aluatul rezultat este putin lipicios, dar nu se mai adauga faina. Se acopera castronul (in care este aluatul) cu un prosop umed si se lasa sa se lasa asa aprox. jumatate de ora.
Intre timp se pregateste umplutura. Castanele se taie bucatele

si se amesteca cu pasta de azuki.

Compozitia rezultata se imparte in 16 parti si fiecare parte se face biluta.

Aluatul odihnit se rastoarna pe masa de lucru pudrata cu faina; se presara si deasupra putina faina.

Se imparte si aluatul in 16 bucati; cand se imparte aluatul, partile taiate vor fi lipicioase - se pudreaza putin cu faina. Se ia o bucata de aluat si i se da forma de disc - acesta trebuie sa fie putin mai mare decat o bila de umplutura (daca asezam o bila in centrul discului, marginea de disc ramasa sa fie de aprox. 1 cm).
Se trece discul de aluat in palma putin pudrata cu faina; deasupra se pune o bila de umplutura

si se "trage" usor de marginile aluatului in sus, pana ce umplutura este complet acoperita.

Aici trebuie putina atentie fiindca daca se intinde prea tare aluatul, acesta fiind fraged, se va rupe.
Bilutele rezultate se mai rotesc putin in mana (ca si cum am face perisoare) apoi se aseaza cu partea care a fost inchisa in jos, in tava cu hartie de copt.

Se ung putin deasupra cu amestecul de lapte si mirin sau galbenus si lapte

si se coc la foc potrivit (180°C) aprox. 15 min. Cand sunt gata se scot pe un gratar si se lasa sa se racoreasca putin. Se pot servi atat calde cat si reci. :)
Cand sunt gata coapte, aluatul care imbraca prajiturelele va fi putin uscatel, dar daca dupa ce s-au racit se acopera cu o folie si se lasa asa o seara, a doua zi acesta va fi fraged si pufos. ;)