sâmbătă, 9 octombrie 2010

Warabimochi


Warabimochi sunt niste cubulete dulci cu o textura ... ceva intre gelatina si jeleu. Sunt foarte populare in Japonia; se gasesc in mai multe variante: pudrate cu susan, matcha (pudra de ceai verde) sau kinako (pudra din soia coapta).
Pentru aceste cubulete avem nevoie de warabiko, un soi de amidon obtinut din radacina unei plante numita warabi ("pteridium aquilinum") - o imagine cu ea AICI.

200g warabiko
900ml apa
100g zahar
kinako

Amidonul (warabiko) se amesteca cu zaharul si putina apa pana se dizolva bine.


Se adauga si restul de apa, treptat, amestecand. Se pune pe foc mic si se amesteca continuu... dupa ceva timp incepe sa se lege ... intai apar cateva "bilute" trasparente...


... de aici incepe "munca": trebuie amestecat continuu si repede... compozitia incepe sa se ingroase din ce in ce mai mult si este destul de greu de amestecat, dar nu trebuie sa ne oprim...

gif animator

Se amesteca pana ce compozitia devine transparenta... doar atunci este gata.


Intr-o tavita sau o cutie de plastic se pune kinako si peste se toarna compozitia de amidon fierbinte


si se niveleaza... se intinde putin cam greu fiind lipicioasa si aluneca si pe kinako :D


Se presara si deasupra kinako si se lasa sa se raceasta complet, dupa care se taie cu un cutit ud. Se dau si marginile taiate prin kinako.
Varianta mai simpla este sa se toarne compozitia fierbinte direct intr-o cutie de plastic sau o tavita de inox putin udata si dupa ce s-a racit complet se taie. Bucatile astfel rezultate se dau apoi prin kinako. Eu insa prefer prima varianta fiindca mi se pare ca pudra de kinako se prinde mai bine de compozitia de amidon.

6 comentarii:

Andreea spunea...

Am mancat ceva de genul asta in China! Nu stiu sa zic unde mai exact erau fabricate, caci pe ambalaj scria si in chineza si in japoneza. Chinezii la randul lor au si ei un fel de prajiturica d-asta din pudra de radacina de lotus, dar aceea mi s-a parut mult prea dulce pentru gustul meu.

CristinaK spunea...

Te cred, Andreea ;) si mie mi se par deserturile asiatice foarte dulci, dar "partea buna" a lor este ca in general nu sunt incarcate de grasimi, iar cea mai mare parte a ingredientelor lor sunt leguminoase, seminte, faini sau amidonuri din legume...

Andreea spunea...

Japonezii cat de cat au grija cand pun zahar in dulciuri, dar chinezii uita de masura cand e vorba de ele :)

kadiavsdutzu spunea...

Eu nu prea am mancat dulciuri asiatice, imi place foarte mult mancarea asiatica, dar recunosc ca tot ce stiu eu despre dulciurile lor se limiteaza la fructe prajite. Imi place la nebunie poza cu planticica, e foarte frumoasa!

CristinaK spunea...

Andreea, tu le stii mai bine gustul ;) Eu toate "chinezeriile" dulci pe care le-am gustat sunt deserturile de pe la restaurantele chinezesti din Japonia, deci care sunt cat de cat facute pe gustul japonezilor... dar sa stii ca si acestea mi s-au parut totusi dulci ;)

CristinaK spunea...

Kadiavsdutzu, merci mult! Fructele prajite sunt mai mult pe la chinezi, cel putin in bucataria chineza cam toate sunt trecute prin ulei :) la japonezi nu prea sunt dulciuri "prajite", doar un soi de gogosele ;)

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails